Mihai Anescu
Mihai Anescu, care a împlinit recent 22 de ani, este voluntar din anul 2017, de când și-a început studiile superioare. A voluntariat în multe locuri, cel mai mult însă în liga studenților din facultatea sa, comunitatea în care el consideră că s-a format drept persoana care este în prezent.
În momentul de față studiază în Timișoara, dar vine dintr-o localitate rurală din sudul țării care are puțin peste 1500 de locuitori, lucru important, pentru că, ne spune el, nu este ușor să le explici cunoștințelor și apropiaților, mai ales dacă provin dintr-o astfel de zonă, că ore bune dintr-o zi faci lucruri pentru care nu ești plătit. În el a învins însă dorința de a le demonstra lor că voluntariatul nu este doar un drum personal, ci mai ales o cale către comunitatea mai bună pe care ne-o dorim cu toții și la a cărei dezvoltare trebuie să contribuie fiecare, prin gesturi oricât de mici.
Una din activitățile de voluntariat care i-au adus o satisfacție deosebită a fost aceea de a medita gratuit copii la materiile lor de bază, fiindcă el consideră că deficiențele din stadiul incipient al studiilor se recuperează greu mai târziu. Din nefericire, timpul nu îi mai permite să desfășoare acest tip de activitate, dar vrea să se folosească de această ocazie pentru a lansa către cititori invitația de a-și aloca, dacă au timpul și competența necesară, măcar două ore pe săptămână pentru a-i medita gratuit pe cei care nu au posibilitatea de a-și plăti astfel de lecții. În plus, crede el, faptul că voluntarul este, în general, mult mai tânăr decât profesorii de la școală poate să-l facă pe elev mult mai receptiv la ce are de învățat.
Mihai speră să reușească chiar prin rândurile de față să convingă câteva persoane să facă acest lucru, pentru că, crede el, tinerii din ziua de azi sunt mai predispuși să ajute. De fapt, e chiar convins că generațiile de tineri din prezent sunt mult mai implicate civic decât generațiile anterioare, lucru ușor de observat din numărul mare de organizații și activități de voluntariat și, în general, din dezvoltarea considerabilă a spiritului civic.
Încheie mesajul său cu îndemnul de a fi măcar puțin mai atenți la nevoile celor din jurul nostru și de a încerca să ne rezervăm măcar câteva ore pe săptămână pentru a face ceva spre binele comun. Sentimentul pe care îl vom simți în momentele acelea e garantat, spune el, incomparabil cu orice altceva.
Mihai Anescu, who recently turned 22, has been a volunteer since 2017, when he started his higher education. He volunteered in many places, but mostly in the student league at his college, the community in which he believes he was formed as the person he is today.
He is currently studying in Timișoara, but comes from a rural locality in the south of the country with just over 1500 inhabitants; this is important because, he tells us, it is not easy to explain to acquaintances and relatives, especially if they come from such an area, that for many hours everyday you do things for which you are not paid. Nevertheless, he held fast to the desire to show them that volunteering is not just a personal path, but especially a path to the better community that we all want and to whose development everyone must contribute, through no matter how small a gesture.
One of the volunteering activities that brought him great satisfaction was to offer free tutoring to children in their basic subjects, because he considers that any lack in learning in an early stage is difficult to recover later. Unfortunately, time no longer allows him to carry out this type of activity, and so he wants to use this opportunity to issue an invitation, to readers that have the time and required competence, to dedicate at least two hours a week to tutoring for free one of those who do not have the opportunity to pay for such lessons. In addition, he believes, the fact that the volunteer is generally much younger than the teachers at the school can make the student much more receptive to what he has to learn.
Through these lines, Mihai thinks he’ll succeed in convincing a few people to do this, because he believes that today’s young people are more likely to help. In fact, he is convinced that today’s generations of young people are much more civically involved than previous generations, which is easy to see from the large number of organizations and volunteering activities and, in general, from the considerable development of the civic spirit.
He concludes his message by urging us to be at least a little more attentive to the needs of those around us and to try to set aside at least a few hours a week to do something for the common good. The feeling we will feel in those moments is guaranteed, he says, incomparable with anything else.