Arpad Gabor
Arpad Gabor – prietenii îi spun Arpi – are 22 de ani, iar în ultimii patru ani și-a dedicat aproape fiecare zi și fiecare noapte organizațiilor de tineret, dar, spune el, dacă l-ar fi întrebat cineva acum cinci ani ce planuri are după liceu, este sigur că nu ar fi răspuns că vrea „să fie implicat în comunitate”.
În tot timpul liceului, mama lui i-a vorbit de multe ori despre cât de important este să fii perseverent. Iar dacă atunci nu dădea multă importanță acelor vorbe, astăzi este convins că perseverența și implicarea cu care a făcut totul până acum au contat mai mult decât orice.
A avut încă din liceu o pasiune pentru tot ce ține de digital – animații, ilustrații, chiar și design web. Iar odată ajuns voluntar în Liga AC a avut ocazia să-și pună în aplicare cunoștințele pe care le-a dobândit pe cont propriu. După aproape un an de implicare în departamentul Imagine, a ajuns chiar să coordoneze el însuși echipa! Timp de doi ani a fost mereu „în pită” – nopți nedormite, proiecte peste proiecte, deplasări prin țară, unde a cunoscut foarte mulți oameni mișto – toate acestea, spune el, din cauza unei pasiuni nevinovate din liceu, pasiune care încă există, dar s-ar fi sfârșit repede dacă nu exista perseverență.
Acum se străduiește să îi ajute pe cei care au venit în urma lui, așa cum și el a fost ajutat de cei dinaintea lui. De asemenea – lucru la care, spune el, chiar nu s-ar fi gândit vreodată – a ajuns să ajute și Universitatea Politehnica Timișoara în acest domeniu.
Arpad Gabor – friends call him Arpi – is 22 years old, and in the last four years he has dedicated almost every day and night to youth organizations, but, he says, if someone had asked him five years ago what his plans were after high school, he certainly wouldn’t have replied that he wanted to „be involved in the community.”
Throughout high school, his mother talked to him many times about how important it is to be tenacious. And if back then he did not give much importance to those words, today he is convinced that the perseverance and involvement with which he has done everything so far mattered more than anything.
Ever since high school he had a passion for everything digital – animations, illustrations, even web design. And once he volunteered in the AC League, he had the opportunity to apply the knowledge he had acquired on his own. After almost a year of involvement in the Image department, he manages the team himself now! For two years he was invariably overbusy – sleepless nights, project after project, and traveling around the country, where he met a lot of cool people – all this, he says, due to an innocent high school passion, a passion he still holds, but would have lost quickly without perseverance.
Now he strives to help those who came after him, just as he was helped by those before him. Also – something he says he would never have thought of – he is now able to help the Polytechnic University of Timișoara in this field as well.