George Bunescu
Activismul, pentru George Bunescu, a însemnat să facă parte dintr-o mișcare mai mare decât el – comunități care lucrează împreună pentru o schimbare de mentalități, care cer drepturi sau care pur și simplu, prin activitățile lor, înfrumusețează lumea în care trăim.
În opinia lui, tinerii de azi sunt mult mai deschiși la incluziune socială, dornici să pună în practică ceea ce învață, mai atenți la ce se întâmplă în jurul lor și mai înclinați către implicare în acțiuni sociale, educaționale și culturale din proprie inițiativă.
Și-ar dori ca pe viitor să își poată aduce aportul în educația psihologică a tinerilor, pentru că îi face plăcere nu doar să îi învețe pe ceilalți despre valori, aspirații și sănătate mentală, ci să le și arate cum să pună în practică ideile bune, prin obiective clare, indiferent cât de lung ar fi drumul.
Printre lucrurile mișto pe care le-a făcut se află, bineînțeles, voluntariatul, dar și implicarea în tot ce a găsit mai interesant în Timișoara și în restul țării: cluburi de teatru, festivale de muzică, festivale de teatru, festivale de film, organizații studențești la nivel local sau național și multe altele.
Cel mai tare îi place să lucreze cu oamenii și, spune el, din acest motiv este și foarte prietenos. Simte o bucurie în el de fiecare dată când vede că a schimbat ceva în cei din jurul lui, în comunitate, printr-un „produs” cultural, artistic sau formativ, și când primește un feedback de tipul: „Mulțumesc! Nu m-am gândit la asta așa până acum.” De altfel, el este convins că pentru a ne dezvolta pe noi înșine este necesar să facem parte dintr-o comunitate și că doar împreună cu ceilalți putem descoperi cine suntem cu adevărat.
Activism, for George Bunescu, meant being part of a movement larger than him – communities that work together for a change of mentality, that demand rights or that simply, through their activities, beautify the world in which we live.
In his opinion, today’s young people are much more open to social inclusion, eager to put into practice what they learn, more attentive to what is happening around them and more inclined to get involved in social, educational and cultural actions on their own initiative.
In the future, he would like to be able to contribute to the psychological education of young people, because he enjoys not only teaching others about values, aspirations and mental health, but also showing them how to put good ideas into practice, through clear objectives, no matter how long the road.
Among the cool things he did he mentions, of course, volunteering, but also involvement in everything he found most interesting in Timișoara and the rest of the country: theater clubs, music festivals, theater festivals, film festivals, local and national student organizations and much more.
What he likes the most is working with people and, he says, that’s why he’s very friendly. He feels joy in him every time he sees that he has changed something in people around him, in the community, through a cultural, artistic or formative “product,” and when he receives feedback such as: “Thank you! I haven’t thought about it like that before.” In fact, he is convinced that in order to develop ourselves it is necessary to be part of a community and that only alongside others can we discover who we really are.