Alexandra Meszaros
Alexandra Meszaros are 23 de ani și de aproximativ nouă ani face voluntariat în fiecare zi. S-a născut aproape de Timișoara, în Lugoj, unde oportunitățile de voluntariat nu erau, la vremea aceea, atât de dezvoltate. Este, de aceea, fericită să facă parte din prima generație de Interact Lugoj, care a luat naștere când era în clasa a IX-a. Anii de liceu, la care se gândește mereu cu drag, au fost puternic influențați de ședințele și activitățile pe care le făcea cu cei din Interact. Așa și-a format grupul de prieteni împreună cu care a trecut prin liceu, spune ea, și pe care îi revede de fiecare dată când se întorc cu toții acasă.
A fost mereu într-o continuă căutare de sine, dar a știut dinaintea colegilor ei că vrea să dea la psihologie și asta a făcut. Însă contrar opiniilor, spune Alexandra, nu și-a ales această specializare pentru a se cunoaște mai bine. A vrut să urmeze profesia de psiholog pentru a înțelege procesele cognitive în general și pentru a aduce un ajutor real oamenilor care au nevoie de el.
Primul an de facultate și l-a petrecut în cămin și singura muncă voluntară pe care o făcea era cea de a ajuta în stânga și în dreapta cu lucrurile mai tehnice pe care le știa. Apoi a ajuns să facă parte din cea mai frumoasă experiență a ei: Asociația Studenților la Psihologie și Sociologie din Timișoara (ASPST). Aici a început experiența ei de coordonare și de apropiere de oameni și tot aici a văzut, în ultimii doi ani, ce înseamnă să prezidezi un ONG în România.
De curând, a intrat într-un program al celor de la Active Citizens Fund (Programul3-Trillenials) și s-a lovit de multe întrebări care au făcut-o să se gândească în ce direcție vrea să-și canalizeze energia în anii următori. Întrebările au picat la fix, pentru că Alexandra este în ultimul an de masterat și nu vrea să continue, cel puțin pentru moment, cu psihologia. Este convinsă că psihologia va rămâne mereu stâlpul dezvoltării sale și chemarea ei, însă nu se simte acum suficient de pregătită să își deschidă un cabinet, așa că, spune ea, va încerca să facă activism.
Nu este genul de om care să observe neajunsuri și să nu facă nimic pentru a le umple. Asta a și motivat-o mereu să fie activă. Oriunde e nevoie, vrea să ajute, iar acolo unde nu există, vrea să creeze. Acesta e motivul pentru care simte că activismul e următorul lucru în care vreau să se implice. Acesta e și motivul pentru care în primăvara anului 2020 a intrat în Identity.Education, iar pentru că a terminat psihologia și e aproape gata și un masterat în psihologia clinică, sectorul social o va avea ca aliată în procesul de transformare a normelor în sensul corectitudinii, deschiderii, acceptării și incluziunii.
Ca rezoluții de viitor, și-ar dori să facă în așa fel ca mersul la magazin să fie mai ușor pentru unii dintre noi, vizita la doctor să nu fie o expunere traumatică pentru alții, iar plimbările de seară prin parc să nu mai fie excluse pentru trei sferturi din populația planetei. Vrea să ajute la revendicarea anumitor drepturi pe care fiecare în parte ar trebui să le avem și pentru care, totuși, o mare parte dintre noi trebuie să luptăm.
Alexandra se consideră unul din cei mai dezorientați adulți pe care îi cunoaște, dar e convinsă că toată căutarea de sens care a început încă înainte de liceu începe să prindă o formă. Însă acest lucru nu îi este datorat numai ei, ci și celor nouă ani de voluntariat în care s-a lăsat purtată prin oportunități. Omul care este astăzi e suma voluntariatului pe care l-a făcut, spune ea, combinat cu interacțiunile cu oamenii pe care i-a întâlnit până în prezent. Simte că face parte din tinerii din ziua de astăzi și se identifică complet cu acest „rol social”, pentru că e nerăbdătoare să mute munții.
Alexandra Meszaros is 23 years old and has been volunteering every day for the last nine years. She was born near Timișoara, in Lugoj, where volunteer opportunities were not so developed at the time. She is, therefore, happy to be part of the first generation of Interact Lugoj, which was founded when she was in the ninth grade. The high school years, which she will always hold dear, were strongly influenced by the meetings and activities he did with members of Interact. That’s, she says, how she formed the group of friends she went through high school with, and whom she sees every time they all go home.
She was always in a constant search for herself, but she knew before her colleagues that she wanted to study psychology and that is precisely what she did. But contrary to the general opinion, says Alexandra, she did not choose this specialization in order to get to know herself better. She wanted to become a psychologist in order to understand cognitive processes in general and to offer a real help to the people who need it.
She spent her first year of college in her dormitory room and the only voluntary work she did was to help here and there with the technical things she knew. Then she came to be a part of the most beautiful experience of her life: the Association of Students of Psychology and Sociology in Timișoara (ASPST). It was here that her experience of coordination and getting close to people began, and here it was also that she saw, in the last two years, what it means to head an NGO in Romania.
Recently, she joined a program of the Active Citizens Fund (Program3-Trillenials) and came across many questions that made her think in which direction she wants to channel her energy in the coming years. The questions came right on the tick, because Alexandra is in her master’s degree last year of study and she does not want to continue, at least for now, with psychology. She is convinced that psychology will always remain the pillar of her development and her true calling, but she does not feel ready enough to open a cabinet in the immediate future and, so, she says, she will try to be activist.
She is not the kind of person who notices shortcomings and does nothing to make things better. That is what always motivated her to be an active person. Wherever there is a need, she is there to help, and what it does not exist, she is eager to create. This is why she feels that activism is the next thing she wants to get involved in. This is also the reason why in the spring of 2020 she joined Identity.Education, and because she has a degree in psychology and is close to also earn a master’s degree in clinical psychology, the social sector will have her as an ally in the process of transforming norms in the way of fairness, openness, acceptance and inclusion.
As resolutions for the future, she would like to make going to the store easier for those of us that need it, she would like the visit to the doctor not to be a traumatic exposure for others, and evening walks in the park not to be out of the question for three-quarters of the planet’s population. She wants to help with claiming certain rights that each of us should be granted and for which, however, most of us must still fight.
Alexandra considers herself one of the most confused adults she knows, but she is nevertheless convinced that all that search for meaning that began even before high school is beginning to take shape. But this is not only her merit, but that of being guided by opportunities during all of those nine years of volunteering. The person she is today is the total sum of all the volunteer work she has done, combined with the interactions with all the people she has met so far. She feels that she is one of today’s young people and fully identifies with this „social role,” because she says she is eager to move mountains.