Alexandru Marian Chiru

Alexandru-Marian Chiru este un tânăr din Ploiești care de șapte ani locuiește în Timișoara. Are 25 de ani și este un tânăr activ și sociabil din fire, calități care l-au ajutat să se integreze în Timișoara, unde se simte adoptat cu căldură atât de către comunitatea mare, cât și de fiecare comunitate mai mică.

Apreciază ieșirile în natură, mai ales în locuri unde telefonul nu mai are semnal și oamenii socializează direct, și, în general, își dorește mai multe momente fără tehnologie, momente în care să fie absorbit de lucruri simple, cum ar fi lectura unei cărți, o discuție cu prietenii, sau de felul în care cineva vorbește despre un subiect îndrăgit. Este sociabil și vorbăreț și cu prietenii îi place să se distreze, dar mai ales să discute despre problemele societății, despre regimuri politice, sisteme educaționale, de infrastructură sau de vot, sau despre univers în general.

A fost implicat ca voluntar în organizații studențești, parcurgând toate treptele, până la cea de președinte. Prin aceste activități, desfășurate în paralel cu facultatea, a acumulat o bogată experiență profesională și de viață și, cel mai important, prieteni foarte diverși.

După patru ani plini în cadrul Ligii AC, a făcut pasul spre FITT, unde a intrat în consiliul de conducere, din care încă face parte. Nu a calculat niciodată cât timp să voluntarieze într-un loc anume; a stat atât cât s-a simțit bine sau cât a considerat că poate fi de ajutor.

Pe lângă activitatea din organizații, a fost implicat și în viața orașului, în proteste, scrisori de susținere etc. Este, deci, un tânăr activ, activist pentru cauze multiple, în special în educație și tineret, dar, după cum ține să sublinieze, niciodată fanatic. Este un activist așa cum ar trebui să fie, crede el, întreaga societate: acceptă păreri diverse și recunoaște când greșește sau când nu are dreptate.

Alexandru consideră că face parte din „tinerii din ziua de azi”, care sunt plini de viață și au forțe nebănuite, sunt netemători și nerăbdători să facă bine, au atuul tehnologiei și al adaptabilității, dar sunt în mare parte nehotărâți și au nevoie de exemple clare și aplicabile imediat. Se identifică cu comunitatea tinerilor din Timișoara, cu cea a studenților care vor să facă mai mult și, în general, cu cea a tinerilor implicați în educație și nu prea au timp liber. De curând, a început să predea la facultate activități de laborator; îi place să-i ajute pe alții să înțeleagă, iar comunitatea vede în el un tânăr vioi, care are idei multe, dar și curaj să le încerce și care de multe ori acționează după un plan gândit cu cel puțin trei pași înainte.

Este implicat într-un proiect prin care se încearcă dezvoltarea câtorva mecanisme de accesibilizare a Universității Politehnica Timișoara pentru persoanele cu dizabilități. Visul său este să aibă un centru de educație unde tinerii să învețe lucruri practice sau să învețe prin practică, dar, până va găsi resursele necesare pentru acest proiect, vrea să se implice și în instituțiile locale, ca militant pentru tineri și pentru educație.

Alexandru-Marian Chiru is a young man from Ploiești who has been living in Timișoara for seven years. He is 25 and he is by nature an active and sociable young man, qualities that helped him integrate in Timișoara, where he feels warmly adopted both by the large community and by each of the smaller ones.

He enjoys going out in the middle of nature, especially in places where the phone no longer has a signal and people socialize directly, and, in general, he would like a little more time without technology, when one could just be immersed in simple activities such as reading a book, a discussion with friends, or the way someone talks about a favorite topic. He is sociable and talkative and likes to have fun with his friends, but more than this he likes to discuss the problems of society, political regimes, educational systems, infrastructure or voting, or the universe in general.

He was involved as a volunteer in student organizations, going through all the steps to the presidency. Through these activities, carried out at the same time with the college, he gained a rich professional and life experience and, most important, very diverse friends.

After four full years in the AC League, he took the step towards FITT, where he joined the board of directors, of which he is still a member. He never calculated how long to volunteer in a particular place; he just stayed as long as he felt good or as long as he thought might be helpful.

In addition to his work in organizations, he was also involved in city life, protests, letters of support, etc. He is, therefore, an active young man, an activist for multiple causes, especially related to education and youth, but, as he wants to emphasize, he is never a fanatic. He is an activist as, he believes, the whole society should be: he accepts different opinions and he admits if he does something wrong or if he is wrong about something.

Alexandru considers himself one of the “young people of today,” who are full of energy and have unsuspected strength, are fearless and eager to do good, who have the advantage of technology and adaptability, but are largely undecided and need clear examples with immediate applicability. He identifies with the community of young people in Timișoara, with that of students who want to do more and, in general, with that of young people involved in education and with little free time. Recently, he began teaching laboratory activities in college; he likes to help others understand, and the community sees in him a lively young man, who, besides many ideas, has also the courage to try them out; a man who often acts according to a plan conceived at least three steps ahead.

He is involved in a project that seeks to develop several mechanisms of increasing the accessibility of the Polytechnic University of Timișoara for people with disabilities. His dream is to have an education center where young people can learn practical things or learn through practice, but until he finds the necessary resources for this project, he also wants to get involved in local institutions, as a youth and education activist.