Crina Maliarciuc
Crina Maliarciuc a împlinit de curând 22 de ani. Tinde să creadă că cei din jur o consideră o persoană săritoare și dornică să ajute, iar cei care abia o întâlnesc simt că e o persoană implicată cu tot sufletul și timpul liber în ceea ce face (și, crede ea, au dreptate).
Până în prezent a organizat o multitudine de activități, acțiuni și proiecte pentru tineri, iar pe parcurs a învățat foarte multe lucruri, atât despre partea de organizare (atragere de fonduri, comunicare, relații publice etc.), cât și despre gestionarea echipei și a întregului proces de implementare. Perfecționarea de la o activitate la alta, precum și impactul asupra grupului țintă au motivat-o mereu să dea totul și să vrea mai mult de la ea și de la ceea ce făcea.
Până acum, beneficiarii proiectelor la care lua parte erau tineri cu posibilități și cu acces la educație. Și-ar fi dorit să facă mai mult și pentru ajutorarea tinerilor mai puțin norocoși, dar din păcate, spune ea, nu a avut deschidere pe partea asta. I-ar plăcea însă ca pe viitor să poată contribui și la dezvoltarea tinerilor care nu au avut posibilitatea să își termine studiile sau să meargă la facultate, tineri care percep mai greu societatea și înțeleg mai puțin necesitatea implicării fiecăruia în ea.
Din punctul ei de vedere, merită să lași telefonul deoparte în favoarea unor activități care contribuie la dezvoltarea personală (citit, învățat un lucru nou, participarea la o conferință) sau profesională (workshop-uri, cursuri, webinarii etc.), dar și pentru a petrece timp cu cei dragi.
Consideră că tinerii de azi sunt prea mulți și diverși pentru a găsi un răspuns general valabil pentru „cum sunt tinerii din ziua de azi”, dar un lucru e sigur, spune ea, că fiecare dintre ei vrea mai mult de la el și de la viața lui față de cât a avut generația trecută, iar acesta, din punctul ei de vedere, este un lucru bun.
Când aude cuvântul „activism”, pe ea o duce gândul la schimbare și la acțiuni curajoase, dar constată cu părere de rău că acest fel de a fi este blamat de un număr considerabil de mare de cetățeni, de multe ori fără argumente și fără un temei.
Crina Maliarciuc recently turned 22. She tends to think that those around her consider her an obliging person, always eager to help, and those who meet her for the first time feel that she is a person that puts all her energy and time into what she does (and she believes they are right).
So far she has organized a multitude of activities, actions and projects for young people and along the way she has learned many things, both about the organizational aspects (fundraising, communication, public relations, etc.) and about managing the team and the entire implementation process. Improving herself from one activity to another, as well as the impact on the target group have always motivated her to give everything and want more from her and from what she was doing.
Until now, the beneficiaries of the projects he took part in were young people with opportunities and access to education. She would have liked to do more to help less fortunate young people, but regrettably, she says, there haven’t been many opportunities to do this. However, in the future she would like to be able to contribute to the development of young people who have not had the opportunity to finish their studies or go to college, young people who perceive society more difficultly and understand less the need that everyone be involved in it.
From her point of view, it is worth putting the phone aside in favor of activities that contribute to personal growth (reading, learning something new, attending a conference) or professional progress (workshops, courses, webinars, etc.), and also in order to spend quality time with loved ones.
She believes that today’s young people are too numerous and diverse for us to find a valid general answer to the question of “how young people are today,” but one thing is for sure, she says, that all of them want more from them and from their life compared to what the last generation had, and this, from her point of view, is a good thing.
When she hears the word “activism,” she immediately thinks of change and courageous action, but sadly, she remarks, this way of being is blamed by a considerable number of citizens, often without arguments and without a true basis.