Denisa Gorbe
Denisa Görbe are 23 de ani și a venit din Oradea în Timișoara acum patru ani, pentru a se înscrie la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnica Timișoara.
Încă de când a ajuns aici, și-a dorit să se integreze cât mai ușor și să găsească oameni cu interese și aspirații comune. Cu ajutorul colegilor din facultate a intrat în A4 (Asociația de la patru), unde s-a dezvoltat ca om și a învățat cum lucrează o echipă. Fiind o organizație studențească, asociația se bazează pe relația cu studentul la arhitectură, dar încearcă să se dezvolte și pe partea de proiecte culturale.
Denisa consideră că este o persoană dinamică, energică, destul de organizată, căreia nu îi place să întârzie sau să depășească termenele limită, însă de multe ori, spune ea, este și încăpățânată, lucru care nu este întotdeauna benefic. Se simte cel mai bine când este înconjurată de oameni și când muncește pentru proiectele care urmăresc atât dezvoltarea noastră ca oameni, dar și o educație practică. Deși studiază la o facultate destul de solicitantă, s-a convins după primul an că nu se rezumă toată viața la cursuri. I se par, așadar, la fel de importante și lucrurile pe care fiecare le face pe lângă program, lucruri care contribuie la dezvoltarea personalității și calităților umane. De aici vine, spune Denisa, motivația ei de a se implica și de a ajuta și mai ales ambiția ca, atunci când începe un lucru, să nu se lase până ce nu îl vede dus la bun sfârșit, ceea ce o face, de multe ori, să își închidă telefonul fără ezitare, pentru a putea oferi toată atenția prietenilor sau proiectelor în curs.
Pentru cei din jur pare de multe ori o persoană agitată, fără stare, pentru că e neînchipuit de activă, dar asta, spune Denisa, e numai din cauza dorinței sale de a se implica și de a lucra cu oamenii.
Uneori se întreabă dacă nu cumva se îndreaptă spre meseria greșită, dar apoi se gândește la toate lucrurile cu care se poate mândri, toate proiectele practice pe care le-a dus la bun sfârșit – porți de intrare, instalații în cadrul facultății – dar și la oamenii minunați cu care a avut ocazia să lucreze.
Pe viitor, i-ar plăcea să încurajeze tinerii să își facă vocea auzită, pentru că nu doar cei mai în vârstă ar trebui să știe cum se rezolvă lucruri. Lumea evoluează, spune ea, iar tinerii sunt cei care se adaptează cel mai ușor, însă, chiar dacă au o înțelegere foarte bună, de multe ori sunt reduși la tăcere. Doar ei sunt, totuși, cei care pot lupta pentru o lume mai bună, în care să-și poată crea un viitor.
Denisa Görbe, 23 years old, came from Oradea to Timișoara four years ago, to enroll at the Faculty of Architecture and Urbanism within the Polytechnic University of Timișoara.
Ever since she arrived here, she wanted to blend in as easily as possible and find people with common interests and aspirations. With the help of her colleagues, she joined the A4 (Association at Four), where she developed as a human being and learned how a team works. Being a student organization, the association is based on the relationship with the student of architecture, but also tries to develop on the side of cultural projects.
Denisa considers that she is a dynamic, energetic, quite organized person, who does not like to be late or go past the deadlines, but often, she says, she can also be stubborn, which is not always beneficial. She feels most wonderful when she is surrounded by people and when she works for projects that aim both at our development as people, and at a practical education. Even though she studies at a rather demanding college, after the first year she became convinced that life is not all about studying. The things that one does beside the schedule seem to her just as important, for these are the things that contribute to the development of personality and human qualities. This, says Denisa, is where her motivation to get involved and help comes from, and especially the ambition, when she begins something, not to give up until she sees it completed, an ambition which makes her power off her phone many times without hesitation, in order to give her full attention to friends or ongoing projects.
To those around her, she often seems aroused and restless, because she is unimaginably active, but that, says Denisa, is only because of her desire to get involved and work with people.
Sometimes she wonders whether she has chosen the right job or not, but then she thinks of all the things she can be proud of, all the completed projects that benefit the faculty – entrance gates, installations – but also of all the wonderful people she had the opportunity to work with.
In the future, she would like to encourage young people to make their voices heard, because older people shouldn’t be the only ones knowing how to get things done. The world is evolving, she says, and young people will be the best adapted ones, but they are often silenced, even when they show a very good understanding of things. Only they, however, are the ones who can fight for a better world, in which they can shape a future for themselves.